Ricardo Pellon a obținut diploma în psihologie în 1980 și în 1987 și-a susținut doctoratul în domeniul psihologiei experimentale, ambele la Universidad Autónoma de Madrid (Spania). A deținut posturi de cercetare la Colegiul University of Wales din Cardiff, Marea Britanie (1981-1984) și la Centrul de Cercetare a Dependenței al Institutului Național pentru Abuzul de Droguri, Baltimore, SUA (1990-1991). În prezent, este profesor de psihologie la Universidad Nacional de Educación a Distancia (UNED), Madrid, Spania, unde conduce Laboratorul de comportament animal care lucrează în mod predominant (dar nu exclusiv) cu modele animale de comportament excesiv, cum ar fi polidipsia indusă de program și anorexia, folosind șobolani de laborator ca subiecți experimentali. El a publicat în reviste internaționale în domeniul învățării și comportamentului, farmacologie comportamentală și substraturi neuronale de comportament. A coordonat 11 teze de doctorat în diferite universități spaniole și în prezent coordonează 6 studenți doctoranzi la UNED.
Pentru mai multe informații, vă rugăm să accesați
Sumar temă Conferința Internațională ABA:
Hiperactivitate și anorexie: Perspective preluate de la modelele de inducție din laborator
Ricardo Pellón
Universidad Nacional de Educație și Distanție (UNED), Madrid, Spania
rpellon@psi.uned.es
Anorexia Nervosa (AN) este o tulburare caracterizată prin eșecul ridicat al abordărilor de tratament, atât psihologice, cât și farmacologice. Rata scăzută a succesului clinic se poate datora unei erori de caracterizare a celor mai frecvent utilizate clasificări, DSM și ICD, ceea ce implică o abordare terapeutică axată pe simptome nenucleare și diagnosticare întârziată. Unii autori subliniază faptul că simptomatologia de bază din DSM și ICD (respingerea alimentelor și distorsiuni privind imaginea corporală) s-ar putea dezvolta în stadii tardive și ar putea fi rezultatul afectării neurologice a malnutriției, mai degrabă decât cauza tulburării. Protocolul Activity-Based Anorexia (ABA) a fost acceptat pe scară largă ca model animal al afecțiunii și a fost utilizat pentru a testa posibilele tratamente pentru AN. Există dovezi experimentale în ABA, care sugerează că activitatea fizică excesivă este un factor crucial în dezvoltarea fenomenului. Scopul acestei prezentări este de a examina rezultatele cercetărilor pe animale folosind modelul ABA, cu accent pe dovezile și posibilele mecanisme explicative ale activității fizice excesive. Rezultatele obținute în laboratorul nostru sugerează faptul că combinația dintre restrângerea dietei și exercițiile fizice sunt calea de dezvoltare a anorexiei. Activitatea crescută este un răspuns comun al mamiferelor supuse restricționării alimentare. Această activitate fizică apare mai frecvent sub regim alimentar, ceea ce facilitează creșterea ulterioară prin mecanisme de întărire și inducție. Contextul creat de cultura occidental, de a încuraja oamenii să se implice în regimuri alimentare și exerciții fizice, poate duce, la unele persoane, la o combinație de restrângere puternică a hranei și hiperactivitate, conducând astfel la inițierea ciclului de anorexie. Aceste rezultate sunt în conformitate cu descrierile istorice ale tulburării și cu noile dovezi clinice și de cercetare care raportează o activitate fizică excesivă într-o proporție mare la pacienții diagnosticați. Viziunea teoretică propusă se va baza pe date de cercetare ale mai multor studii care indică aceeași direcție, pentru a propune un cadru diferit care să poată ghida cercetarile viitoare și abordările clinice ale AN.