Robert C. Mellon, Ph.D., BCBA, și-a susținut doctoratul la Universitatea Carolina de Nord, la Greensboro, în 1987, unde a finalizat două programe, de psihologie clinică și analiză experiementală a comportamentului. A fost intern la Centrul Medical Universitar New York și în cadrul Spitalului Bellevue, și a primit o bursă postdoctorală la centrul pentru Psihobiologie de dezvoltare la Universitatea de stat New York, la Binghamton, unde a studiat procesele de condiționare pavloviană, în cadrul dezvoltării funcțiilor intrasenzoriale. Ulterior, în cadrul Serviciului naţional de cercetare de la Institutul național pentru tulburări mentale din SUA, Mellon a studiat procesele de temporizare la animale, în cadrul Institutului psihiatric din New York și la Universitatea Columbia. A predat la Universitatea din Maryland, călătorind în Asia, Orientul Mijlociu și Europa, intrând în contact cu diferite culturi în care analiza comportamentală era fie necunoscută, fie subdezvoltată, și unde a avut oportunitatea de a fonda programe de cercetare și pregătire. În 1995, a găsit un astfel de mediu în Grecia, unde a și lucrat de atunci, și la această dată este profesor la Universitatea Panteion din Atena. Din această poziție, conduce Departamentul de Psihologie și a fondat un laborator eficient, precum și un ciclu de șapte semestre pentru programul de licență în analiza experiementală și analiza aplicată a comportamentului. Interesele actuale de cercetare pentru Mellon includ variabilitatea comportamentală, rezistența la schimbare, întărirea accidentală și controlul aversitv și implicațiile acestor procese în înțelegerea locului din care provin și în tratamentul psihopatologiilor; de asemenea, a scris un manual complex în limba greacă despre filosofia comportamentului, fundamentele acestuia și științele aplicate. Mellon a fost președintele Asociației europene pentru analiza comportamentală.
Sumar temă Conferința Internațională ABA:
Controlul compulsiv, perfecționismul și controlul aversiv
Robert C. Mellon, Ph.D., BCBA
Laboratorul de analiză experimentală și aplicată a comportamentului, Universitatea Panteion de Științe Sociale și Politice, Atena
Modelele de comportament descrise de clinicieni ca fiind obsesive, compulsive sau perfecționiste se caracterizează printr-un nivel înalt de vigilență în ceea ce privește semnalele de avertizare pentru evenimente aversive care împiedică în mod considerabil accesarea întăritorilor pozitivi. Această vigilență hiperbolică este de fapt un comportament operant – frecvența ei de apariție într-un anumit context este determinată de evenimentele care au urmat în mod diferențial emisia sa în contexte similare în trecut. Prin definiție, acțiuni cum ar fi verificarea și cercetarea amănunțită a propriului comportament pentru descoperirea greșelilor apare într-un moment în care potențialele erori nu sunt încă percepute; deci ce evenimente le declanșează? Și care ar putea fi evenimentele care mențin frecvența ridicată a acestor comportamente, în ciuda efectelor dăunătoare?
În mediile evaluative cum ar fi școlile sau locurile de muncă, deseori judecăm dacă produsele comportamentului nostru sunt sau nu conforme cu contingențele de întărire și pedeapsă, înainte de a le expune controlului public. În cadrul acestui lanț operant, stimulii generați automat de actul de verificare a erorilor pot oferi un context diferențiat pentru întărirea sau pedepsirea actului terminal de a expune evaluării produsele comportamentului nostru. În măsura în care produsele expuse controlului după verificarea erorilor tind să fie întărite, în timp ce produsele neverificate tind să fie pedepsite, stimulii produși prin actul de verificare ar dobândi o valoare potențială de întărire ca SD pentru expunerile întărite. În același timp, evenimentele asociate cu expunerile necontrolate sau neverificate ar dobândi o valoare de întărire negativă, precum și puterea de a evoca (ca SD) emisia de comportamente care au încheiat astfel de amenințări în trecut – și anume, puterea de a evoca verificarea obsesiva produselor pentru descoperirea erorilor.
Prezentarea va oferi suport experimental pentru această interpretare si vor fi discutate implicațiile acesteia în formularea cazurilor clinice și în proiectarea eficientă a intervenției terapeutice.