Integrarea copiilor cu autism – exemple de bune practici

MIHĂILĂ LIZETTA și TĂNASE ALINA,

 Profesori itineranti la Școala Gimn. Specială „Sfântul Nicolae”, București

„Să nu educăm copiii noștri pentru lumea de astăzi. Această lume nu va mai exista când sunt mari și nimic nu ne permite să știm cum va fi lumea lor. Apoi, să îi învățăm cum să se adapteze „(Maria Montessori)

De-a lungul timpului, în activitatea psiho-pedagogică, în calitate de profesori de sprijin, am avut ocazia să interacționăm cu copii de toate vârstele, cu sau fără cerințe educaționale speciale, cu dorințe, idealuri, frustrări sau neîmpliniri sau temeri, nesiguranță sau dimpotrivă , luptători și ambițioși.

Indiferent de toate acestea, din punct de vedere al diagnosticării, gradului de deficiență, al rolului lor în mediul școlar, al familiei lor de naștere, al condițiilor în care trăiesc și indiferent de vârsta pe care le place să joace și să desfășoare activități nonformale, liantul care se reuneste si le face fericiti.

Prin urmare, alegem JOCUL, deoarece obiectivul este de a dezvolta comunicarea verbală, un pas important în socializare și integrare în grup. Dar, nu uităm „recompensa”, importanța acestui lucru. Fiecare activitate va avea succes cu un TOKEN!

Importanța jocului în integrare

De la vârsta de 3 ani, jocul devine o activitate fundamentală, un mod excelent de dezvoltare intelectuală, morală, estetică și fizică, satisfăcând tendințele copilului de cunoaștere, creativitate și independență. La fel ca munca, jocul preșcolar începe să fie orientat spre scopuri, implică eforturi pentru a obține un rezultat, este însoțit de bucuria creației și a succesului, impune reguli și coordonează acțiunile grupului.

Doru Vlad Popovici afirmă că introducerea jocului, ca metodă, este cu atât mai importantă, pe măsură ce copiii cu deficit, în special cei instituționalizați, au mai puține șanse de a juca. „Jocul solitar face doar o mică contribuție la dezvoltarea acestor copii și numai prin jocul în grup pot obține stimularea necesară dezvoltării optime (S. Ionescu -” L’intervention en defficence mentale „, Pierre Mardaga, Ed. Bruxelles, 1997)

Odată ce un copil cu autism va fi stimulat prin joc, vocabularul său, capacitatea de exprimare și expresivitatea lingvistică vor fi îmbogățite.

Socializarea implică învățarea prin interacțiune cu ceilalți, modele sociale și reguli. Obiectivele pe care le urmărim sunt:
-practica regulilor sociale
– înțelegerea, generalizarea și executarea instrucțiunilor (colective, individuale);
– implicarea și realizarea activităților împreună cu alți copii; angajarea în jocuri interactive;
– inițierea comunicării și a jocului;
– dezvoltarea capacității de a aștepta un joc;
– gesturi funcționale de comunicare în scopul comunicării;

Metode de intervenție terapeutică:
Pentru a crește nivelul comunicării verbale a copiilor cu autism, am aplicat diferite metode de lucru, uneori combinându-le.
1. JOCUL  CU MARIONETE
2. JOCUL DE ROL
3. JOCUL  DIDACTIC
4. ASOCIAȚII COMUNE CU OBIECTE ȘI NUME
5. STIMULAREA COGNITIVA PRIN ACTIVITĂȚI NONFORMALE
6. STIMULAREA PSIHOMOTRICITĂȚII prin JOCURI

Pentru a crește nivelul de comunicare al unui copil cu autism, este necesară comunicarea prin repetiții și ludo-terapia  , precum și jocul  cu marionete.
Copiii cu autism, pentru a rezolva o sarcină didactică au nevoie de mesaje scurte / propoziții, precum și mesaje orale însoțite de imagini;
Marioneta poate deveni un motiv, acesta fiind personajul principal atunci când am început un joc de orice fel.

În același timp, rolul umbrei, al insotitorului,  este foarte important, deoarece copilul are întotdeauna  pe cineva în spatele lui, cineva care poate il ajuta.
Concluzii
Un copil cu autism, integrat într-o școală  de masa, are nevoie:
– adaptarea curriculară,
– metodele de lucru adaptate și de evaluare,
– o persoana care il insoteste –  o ,,umbră”,
– un sprijin și o cooperare,  de la ceilalti, care îl pot ajuta și îl pot îndruma să se angajeze în activități.