Daniel Cojocaru este psiholog în specialitatea psihologie clinică, absolvent al programului masteral Psihologia Sănătăţii – Cercetare Clinică şi Optimizare Comportamentală din cadrul Universităţii din Bucureşti şi cercetător debutant.
Motivaţia pentru participarea la studii ce vizează aparţinătorii copiilor cu dizabilităţi este justificată de experienţa practică din domeniul analizei comportamentale aplicate.
Domeniile principale de interes pentru cercetare în acest moment sunt reprezentate de ştiinţele comportamentale aplicate în context medical, psihologia sănătăţii clinice şi publice, intervenţii cognitiv-comportamentale şi implementarea practicilor bazate pe dovezi ştiinţifice în comunitate.

Sumar temă Conferința Internațională ABA:

Grija pentru ei. Durata îngrijirii ca moderator al relației dintre stres și reziliență.

Claudia Iacob şi Daniel Cojocaru

Chiar dacă a avea grijă de nevoile unei persoane dragi cu dizabilitate poate produce și consecințe pozitive (sentimentul de împlinire, de mândrie, recunoștință), în general procesul de caregiving are efecte negative pe termen lung asupra stării lor de sănătate mintală și fizică (Penning & Wu, 2016).

Scopul acestui studiu este acela de a investiga durata îngrijirii copilului cu dizabilități ca moderator al relației dintre stres și reziliență, la îngrijitorii primari. Ipoteza generală: Ne așteptăm ca, pe măsură ce crește durata îngrijirii, reziliența psihologică a îngrijitorilor să nu-i mai protejeze și, în consecință, să crească nivelul lor de stres.

Metodologie: La această cercetare cu design cros-secțional au luat parte 165 îngrijitori (140 femei şi 25 bărbaţi, M=39.21, SD=7.31), care au completat un pachet de scale autoadministrate. Diagnosticele principale ale copiilor au variat de la tulburare din spectrul autismului (48%), la dizabilitate intelectuală (10%) și sindroame genetice (25%).

Rezultate: Pentru analiza relației de moderare am folosit software-ul SPSS, plugin-ul PROCESS, modelul 1. Am aflat că, per ansamblu, nivelul de stres este impactat de interacțiunea dintre reziliență și durata îngrijirii (β=0.005, p=0.007). Analiza efectelor condiționale ne arată că această interacțiune este semnificativă la niveluri scăzute și ridicate de reziliență. Cu alte cuvinte, cele mai ridicate niveluri de stres se întâlnesc la îngrijitorii cu reziliență scăzută. Dar, pe măsură ce trece timpul și crește durata îngrijirii, reacția lor de stres scade, intervenind adaptarea.

La îngrijitorii cu reziliență crescută, scorurile de stres sunt cele mai mici. Însă, pe măsură ce trece timpul, reziliența nu mai acționează ca mecanism de protecție, iar scorurile la stres cresc. Concluzii: Chiar dacă, în calitate de consilieri sau psihoterapeuți, avem în fața noastră îngrijitori care au scoruri ridicate la reziliența psihologică, ne așteptăm ca acest mecanism de protecție în fața stresului să nu mai funcționeze pe măsură ce crește durata îngrijirii copilului cu dizabilitate.

Deci, este necesar să oferim suport și persoanelor care sunt ”puternice din fire” în fața adversităților vieții.

Vezi programul